O întrebare respectuoasă pentru Masoneria din România

Your comment You are on Masoneria Romana Edit posts?

Aflăm de pe Hotnews că fostul lider PDL Radu Berceanu a sugerat că Masoneria ar avea o implicare în decizia lui Mihai Stănișoară de a dezerta din PDL:
„Sunt lideri importanți ai multor partide care sunt masoni, dar nu știu dacă toți sunt trădători. Nu am o problemă cu apartenența la masonerie. Problema e când masoneria decide că ar fi bine să facă într-o direcție și partidul în cealaltă direcție și nu știu ce mai fac ei în momentul ăla, care e prioritatea“.
Bun. Deci, iarăși avem evoluții pe linia Frunzăverde&co. O fi, n-o fi așa, cum zice dl Berceanu, planul nostru este următorul: de câte ori se mai întâmplă ceva pe această linie, tot de atâtea ori venim și noi cu o întrebare respectuoasă adresată masoneriei românești: Ai voștri sunt, fraților? Pe voi vă reprezintă? Voi i-ați trimis la înaintare? Sunteți mândri de ei? Vă asumați responsabilitatea pentru acești indivizi, declarațiile și faptele lor publice și politice?
Nu întrebăm cu maliție. Deși puțină iritare ne va fi scuzată. Până la urmă e și țara noastră. Până la urmă noi plătim în nenumărate feluri poliță pentru iresponsabilitatea elitei guvernante. E și sistemul nostru politic, nu? Vrem și noi să știm.
Și rugăm să fim scuzați pentru eventualele neînțelegeri. Dar dacă românul obișnuit este neinformat sau are o percepție negativă despre masonerie, poate că nu e numai vina prejudecăților, îngustimii sale de vederi sau propagandei. Cum și ce află românul obișnuit din presă despre această venerabilă organizație fraternală? Să reluăm ceva deja spus mai demult: Aberațiile pseudointelectuale de un elitism semidoct și desuet de tipul celor promovate la limita bufoneriei în anii ‘90 de un Dan-Amedeo Lăzărescu. Din când în când, un scandal cu mize neclare, traversând pasager paginile ziarelor: personaje cu titluri pretențioase se ceartă pentru niște titluri și jurisdicții obscure, acuzându-se reciproc de fapte pe care de obicei le asociem cu strategia și tactica luptelor politice din primăriile comunale. Câte un comunicat cvasineinteligibil pe teme irelevante și cvasineinteligibile în urma unui eveniment public cvasineinteligibil urmat de o excursie cu autocarul. Și, mai grav: speculații și zvonuri despre asocierea dintre importante figuri publice și corupție, mediată de variabila intermediară „masonerie“...
Sigur că e nedrept să reduci imaginea, activitatea, țelurile și principiile nobilei tradiții la această caricatură. Înțelegem că masoneria este altceva. Dar asta este realitatea locală: așa se văd lucrurile din afară, la noi. Și imaginea contează. Dacă mesajul de mai sus nu place, nu mesagerul este cel ce trebuie acuzat.
Mai nou, ca și când nu ajungeau toate cele de mai sus, acum masoneria română s-a mai trezit în brațe și cu fenomenul Frunzăverde și compania. Și dacă tot ne-am apucat să spunem lucrurilor pe nume, e bine să explicăm cum se văd lucrurile din afară. Care sunt semnificațiile și implicațiile în interor, nu mai e problema noastră. Din nou, dacă mesajul ce urmează în continuare nu place, nu mesagerul este cel ce trebuie acuzat.
Frunzăverde, o știe toată lumea, căci a avut Domnia sa grijă de asta, e mason. Nu oricum: „mare“. Fie prin eforturile sale, fie prin accident, la ora actuală Frunzăverde este asociat intrinsec în ochii publicului cu această organizație fraternală. Probabil nu există cineva mai vizibil și recognoscibil public ca figură masonică decât dumnealui: face și desface sub aura rețelelor fraternale, de la episcopi la guverne, de la afaceri locale la alianțe naționale. Place sau nu, reală sau nu, aceasta este imaginea. Observând detașat lucrurile, nu poți să nu te întrebi: Este masoneria română confortabilă cu această asociere? Este satisfăcută cu imaginea? Se simte confortabilă cu bagajul adus de caracterul, conduita, asociații și faptele domnului în cauză? Îi convine faptul că imaginea ei este acum legată intrinsec de legendele urbane privindu-l pe domnul Frunzăverde?
Acum, mai nou, apare la orizont și acest Stănișoară. Este masoneria română confortabilă cu această asociere? Ce să înțelegem: Când îl vedem pe un Frunzăverde, pe un Stănișoară vedem o mostră a masoneriei române la lucru în spațiul public? Sau vedem o formă patologic-degenerată a acesteia? Sau vedem ceva ce nu are nimic de a face cu masoneria și e doar o imagine publică abil și manipulativ construită de niște con-artiști? Ce are masoneria de spus în această privință? Îi îmbrățișează pe domnii în cauză? Sau se delimitează de ei?
Setul de întrebări de mai sus este mai important decât pare. El are o relevanță ce depășește sfera relațiilor publice căci nu privește doar problema imaginii masoneriei românești. Dacă era doar asta, poate că nu ar fi trebuit să ne pese prea mult. Dacă o firmă sau corporație vrea să aibă ca purtător de imagine publică o persoană compromisă moral și social e problema ei. Pur și simplu iei notă. Și mergi mai departe.
Problema este însă mult mai gravă. Acțiunile marca Frunzăverde, Stănișoară & co au implicații serioase pentru viața publică și politică românească. Și aici lucrurile se complică: Faptele lui Frunzăverde și asociații din ultimul an sunt publice. Evenimentele declanșate odată cu defecțiunea Frunzăverde din PDL au pus în mișcare o serie de evoluții profund negative pentru România. În aceste condiții, fenomenul Frunzăverde, Stănișoară etc. nu mai este o chestiune de PR și imagine publică a unei asociații fraternale sau alta. Este o problemă publică față de care sunt necesare clarificări publice.
Avem deci tot dreptul să ne întrebăm în ce măsură tot acest lanț de evenimente pornit și teoretizat de Frunzăverde și asociații săi, reprezintă în același timp o evoluție girată de organizația fraternală din care acesta face parte.
Pe scurt, cu scuze pentru redundanțe:
este organizația fraternală în cauză implicată în toate aceste desfășurări? Le girează? Aprobă sau dezaprobă aceste evoluții? Da sau nu? În calitate de cetățeni ai acestei țări, avem dreptul să știm.
Cineva să facă ce face și să clarifice public relația ambiguă între acțiunile și declarațiile și acțiunile unui Frunzăverde, Stănișoară etc. și organizațiile fraternale, ambiguitate ce pare cultivată deliberat de aceștia, ca instrument politic și de influență socială. Este în interesul tuturor părților, în primul rând al organizațiilor fraternale relevante.
Să nu-mi spuneți că nu se poate. Că Masoneria nu dă declarații publice etc. Când se ceartă între ei pe jurisdicția câte unei porțiuni de domeniu cosmic sau galactic sau ce-și împart ei acolo, de ies scandalurile alea monstru, observ că știu să iasă cu declarații. Să iasă și acum. Nu le cerem decât atât: să se delimiteze public de evoluțiile nefaste din viața publică și politică românească, evoluții asupra cărora plutește acum suspiciunea că sunt rezultatul unor mașinațiuni subterane, netransparente care nu au nimic de a face cu mecanismele și instituțiile democratice normale. E înainte de orice interesul lor.
În ceea ce mă privește, am convingerea că Masoneria românească nu este reductibilă la figuri penibil-caricaturale de tip Stănișoară și Frunzăverde și nu sunt înclinat să mă las influențat de legendele urbane privind Masoneria. Dar aici nu e vorba despre ce cred eu și alții ca mine, ci despre cum Masoneria găsește de cuviință să-și apere imaginea și să dovedească faptul că e o forță pozitivă în istoria contemporană a României, nu un nucleu de corupție și privilegii.
« Previous
 
Next »
 

0 comentarii:

Your comment / O întrebare respectuoasă pentru Masoneria din România